Tatarii crimeeni din Romania ( a doua parte )
Februarie/Subat 09
*Yrd.Doç.Dr. CEZMİ KARASU
Fără îndoială că cea mai cuprinzătoare şi influentă revistă din istoria presei dobrogrene din anii '30 a fost EMEL. Tanarul avocat idealist Müstecip Hacı Fazıl (Ülküsal) şi prietenii săi decid să editeze la Bazargic (n.t. azi Dobrici) o revistă care să reflecte problemele cu care se confruntau musulmanii şi cărora să le găsească soluţii.
Mehmet Niyazi, la ale cărui sfaturi se apelează, încurajează ideea şi recomandă numele de Emel pentru revistă. Emel, care începe să apară pe 1 ianuarie 1930, avea să îşi continue publicarea la Constanţa. În 1938 începe să apară cu litere noi (latine). Cea mai importantă schimbare pentru revistă are loc dupa întâlnirea liderului tătarilor crimeeni, Müstecip Bey cu Cafer Seydahmet Bey.
Alăturarea Dobrogei la România şi integrarea acesteia la standardele noului stat va lua timp. Această perioadă dificilă va scoate la iveală două nevoi importante. Prima dintre acestea va fi învăţarea limbii române, cea de-a doua va fi nevoia de medii de comunicare în masă cum ar fi ziarele sau revistele. Pentru îndeplinirea primeia dintre acestea va fi nevoie de mai mult de o jumătate de secol, dar nu se va întârzia cu apariţia primelor ziare sau reviste.
Primul exemplu va fi ziarul Dobrogea care apare în limbile turcă şi română în 1888 şi continuă până în 1894. (Ziare cu acelaşi nume vor apărea mai târziu în 1901 la Medgidia şi în 1919 la Bazargic (azi Dobrici)) Îi vor urma Şark (Orientul) apărut începând cu 1896 la Constanţa şi Sadakat (Fidelitatea) în 1897.
În această perioadă vor putea fi găsite în Dobrogea ziare din afara acesteia - Hareket (Acţiunea) apărut în 1896 la Bucureşti şi din 1898 Sada-yı Millet (Vocea Poporului); putem deasemenea aminti de revistele Çolpan (Steaua) şi Tonguç (Renaşterea) şi ziarele Dobruca Sadası (Vocea Dobrogei) şi Teşvik (Ajutorul) apărute în Istanbul.
Primul război mondial nu va opri editarea ziarelor şi revistelor. Ziarul Işık (Lumina) apărut la tipografia cu acelaşi nume şi revista Mektep ve Aile (Şcoala şi Familia) sunt exemple strălucite ale genului. Ziarul Dobruca Postası (Poşta Dobrogei) va apare zilnic la Constanţa în ciuda greutăţilor războiului.
Aici trebuie neapărat să aducem aminte şi despre cel mai celebru gânditor pe care l-a crescut Dobrogea - domnul Mehmet Niyazi. Vom aminti mai pe larg de dumnealui în părţile ce vor urma - în acei ani preda limba şi literatura turcă la Seminarul din Medgidia. Pe de altă parte işi împărtăşea ideile prin intermediul ziarelor şi revistelor. După ce îndeplineşte funcţia de director executiv la Vocea Dobrogei - va părăsi această funcţie din cauza neînţelegerilor. Va scoate Teşvik (Ajutorul) şi mai apoi Işık (Lumina) la tipografia proprie. Revista Mektep ve Aile (Şcoala şi Familia) conţine mai degrabă amprenta pedagogică a gânditorului.
În acest timp trebuie să amintim şi de Anuarul Seminarului din Medgidia care apare din 1913 pana în 1933 cu unele întreruperi; este un izvor solid unde se pot regăsi educatorii şi clericii de mai apoi ai Dobrogei.
După război vor apare mai multe ziare şi reviste care s-au limitat la câteva numere. În această privinţă putem enumera Dobruca'nın Sesi (Cuvântul Dobrogei) apărut în 1919 la Constanţa în limba română, revistele Hayat (Viaţa) şi Tan (Zorile) apărute în 1921 la Bazargic (azi Dobrici), ziarul Haber (Ştirea) apărut la Bazargic (azi Dobrici) în 1922 şi ziarul Bizim Sözümüz (Cuvantul Nostru) apărut în 1929 tot la Bazargic (azi Dobrici).
Totuşi aceste publicaţii de scurtă durată nu înseamă că nu au existat şi ziare şi reviste de lungă durată. Primul exemplu important este ziarul Romanya apărut la Bazargic (azi Dobrici) între 1921 şi 1936. Este un ziar care a apărut zilnic cu unele întreruperi timp de 15 ani. Tot în Silistra din 1925 până în 1938 cu unele întreruperi apare şi Tuna. (În această perioadă Silistra era în graniţele României). Acest ziar Tuna nu trebuie confundat cu ziarele şi revistele cu acelaşi nume care apar în alte oraşe. Acestora li se va alătura în Silistra Haksöz (Cuvântul Drept) între anii 1929-1940.
În anii '30 ne vom întâlni cu alte publicaţii de scurtă durată: Yıldırım (Fulgerul - Bazargic (azi Dobrici), 1932-1938), Aydınlık (Lumina - Silistra, 1932) Halk (Poporul - Constanta, 1936-1939), Deliorman (Teleorman - Silistra, 1937-1938), Çardak (Cerdacul - Silistra, 1937-1940), Bora (1938-1939).
Fără îndoială că cea mai cuprinzătoare şi cea mai influentă revistă din anii '30 şi chiar din întreaga istorie a publicaţiilor din Dobrogea a fost EMEL. Idealistul avocat Müstecip Hacı Fazıl (Ülküsal) şi prietenii sai au hotarat sa editeze o revistă în Bazargic (azi Dobrici) care să exprime problemele musulmanilor din România şi să găsească soluţii acestora. Mehmet Niyazi Bey, căruia îi este cerut sfatul, încurajează această idee şi recomandă denumirea Emel. Emel, care este publicată prima oara în Bazargic pe 1 ianuarie 1930 avea să se mute mai apoi în Constanţa. Din 1938 avea să fie publicată cu noile litere latine (n.t. în Turcia, Ataturk îndeplineşte reforma alfabetului în 1928). Cea mai importantă schimbare din viaţa revistei avea să aibă loc după întâlnirea liderului tătarilor crimeeni Müstecip Bey cu Cafer Seydahmet Bey. Dupa aceasta, revista Emel avea să se concentreze pe problemele Crimeei, istoria, literatura şi folclorul său. Ba chiar în ultimii ani ai revistei sub titlul revistei aveau să se găsească cuvintele: „organul oficial al Cauzei Crimeene". Numerele publicate în România alcătuiesc o colecţie splendidă de 5000 de pagini.
Revista Emel va apare până în septembrie 1940 totalizând 154 de numere. Dar după emigrarea lui Müstecip Bey în Turcia ca urmare a condiţiilor insuportabile din al doilea război mondial, revista îşi va înceta publicarea în România. Revista avea să continue de unde rămăsese cu acelaşi nume în Turcia.
După cel de-al doilea război mondial regimul socialist din România avea să întrerupă activităţile de editare. Relaxarea condiţiilor din anii '80 din ţările Cortinei de Fier avea să ne aducă revista Renkler (Culori) sub forma unor mici cărţi cu apariţie anuală. O dată cu încheierea perioadei socialiste şi cu sprijinul acordat minorităţilor de noua constiţutie vor apărea noi publicaţii. Dintre acestea cele mai importante sunt organul de presă al U.D.T.T.M.R. - revista lunară Karadeniz (Marea Neagra) şi revista tinerilor Caş (Tanarul).
Material pregatit de: Eden CURTASAN